gototopgototop
Duminică, 27 Februarie 2011 13:31

Nuanţe de gri

Scris de  Roxana Rotaru
Evaluează
(0 voturi)

 Este imposibil ca în aglomeraţia din jurul nostru, din autobuz sau magazine, sa nu surprindem frânturi de discuţii între prieteni, faţă în faţă sau la telefon. Şi nu de puţine ori putem să conturăm întregul tablou al situaţiei din doar câteva cuvinte.

             O poveste tristă şi clar exprimată: el a înşelat-o, s-au despărţit dar o caută şi insistă să se împace. În drum spre casă, în autobuz îi povesteşte prietenei ei ultimele detalii şi, încă nedecisă parcă vrea să smulgă o confirmare, un sfat pentru a şti cum să procedeze mai departe.

            Prietena ei ştia de desele depărţiri, de lacrimi şi de suferinţa trădării şi nu poate concepe cum a putut să stea atâta timp alături de un barbar pe care îl mai şi iubeşte. Îl judecă aspru, îi face descrierea pe scurt a relaţiei lor şi încearcă s-o convingă pe prietena ei înlăcrimată ca e mai bine aşa, nu o merita. Ea e de acord şi întăreşte aprecierile celei careia i s-a confesat în ultimele minute: merită ceva mai bun, el a dezamăgit-o prea tare şi e momentul să meargă mai departe.

            La scurt timp telefonul de la el îi smulge un zâmbet timid, silabiseşte câteva cuvinte neconvingătoare nici pentru ea, neagă tot, parcă nu mai ştie de fapt ce simte şi ce vrea dar într-un final se hotărăşte: va merge să se întâlnească cu el, ca o cedare altruistă după zeci de insistenţe. Apoi...respiră uşurată, lacrimile s-au dus, ochii îi sclipesc, el încă o mai doreşte! Sfaturile de acum câteva minute venite din partea  prietenei ei s-au pierdut pe aripile timpului trecut şi oricum le-a uitat...nu mai contează nimic...ci doar că se va întâlni din nou cu el.

 

            Vedem viaţa mereu în alb sau în negru. Lucrurile par atât de clare, ştim ce e rău şi ce e bine, unde s-a greşit. Judecăm totul atât de tranşant. Dar sufletul ascunde secrete nebănuite. Şi ne surprindem în faţa unor decizii ce altora li se par de neconceput...dar ar trebui să încetăm să mai judecăm, să explicăm lucrurile din punctul nostru de vedere. De câte ori ne-am înşelat şi am văzut că de fapt ceea ce credeam noi că e nu corespunde deloc cu realitatea? Că nu tot ce trăiesc alţii e basmul pe care ei îl descriu sau că nu tot ce alţii fac greşit faţă de ei e numai vina celuilalt. Traiul în doi presupune bucurii şi probleme la care ambii participă în diverse proporţii, dar mereu e vorba de ceea ce fac împreună. Se pot împăca şi trăi împreună dacă asa îşi doresc deşi uneori nouă, din afară, ni se pare o nebunie. Iar dacă în jurul nostru oamenii dragi nouă merg pe drumuri pe care suntem siguri că se vor poticni cel mai bine e să le fim mereu aproape şi să acceptăm că există şi nuanţe de gri...

Ultima modificare în Duminică, 27 Februarie 2011 14:07
Mai multe articole din această categorie: « Mă iubeşte, nu mă iubeşte? Fidelitate sau datorie? »
Login to post comments
sus

Abonati-va la fluxul RSS Abonati-va la newsletter!In curand!!!Urmareste-ne pe Facebook!Urmareste-ne pe YouTubeUrmareste-ne pe Twitter!

 
ziare