gototopgototop
Miercuri, 17 Iunie 2015 19:51

Despre Edith Wharton

Scris de  Oana Alexandra Alexa
Evaluează
(0 voturi)

Edith Wharton a avut o carieră literară îndelungată, care s-a concretizat în cele douăzeci și cinci de romane, optzeci și șase de nuvele, trei volume de poezie, o autobiografie și un volum de teorie literară. Creațiile sale au stârnit interesul publicului cititor și al criticilor încă de la publicare, fapt care i-au adus un premiu Pulitzer și venituri considerabile de-a lungul timpului. Desigur că au existat și fluctuații în numărul publicațiilor care conțin referințe la operele sale, în funcție de perspectivele asupra literaturii și locul atribuit lui Edith Wharton în istoria acesteia la un moment dat. Cu toate acestea, se poate afirma că a existat o preocupare constantă pentru studiul vieții și operei sale încă de la primul său mare succes, The House of Mirth (1905), și până în prezent.

Cea mai la îndemână etichetare a lui Wharton de către critica literară, în special în timpul vieții sale, a fost aceea de romancier de moravuri („novelist of manners”), dat fiind faptul că cele mai apreciate romane ale sale au în prim plan aristocrația newyorkeză de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Mai recent, influențate poate de noile perspective oferite de adaptările cinematografice din anii 90 și de publicarea scrisorilor lui Wharton, s-au remarcat alte abordări care se adresează diversității și complexității tematice și narative ale operelor sale.

Cele mai importante monografii au apărut încă înainte de anii ’90, precum cea a lui Nevius Blake, Edith Wharton: A Study of Her Fiction din 1953, Edith Wharton de Louis Auchincloss (1961), Edith Wharton (1976) de Margaret McDowell, A Feast of Words: The Triumph of Edith Wharton (1977) a Cynthiei Griffin-Wolff sau Edith Wharton’s Argument with America (1980) de Elizabeth Ammons. Toate sunt extrem de valoroase pentru cercetătorul care dorește să aprofundeze specificul operelor lui Wharton și se disting printr-o analiză de amploare, riguroasă și pertinentă a acestora.

În lucrarea sa monografică, una dintre primele de acest fel, Blake Nevius afirmă că există cel puțin trei motive pentru care Edith Wharton merită atenția criticii. Mai întâi, ea s-a remarcat prin alegerea unei perioade de cumpănă în istoria socială americană, marcată de conflictul dramatic dintre vechea aristocrație privilegiată și noua burghezie îmbogățită ca urmare a revoluției industriale. În acest cadru, alături de Henry James, Edith Wharton devine unul dintre cei mai de success scriitori de moravuri. Nevius subliniază însă faptul că această etichetare a tipului de romane care o caracterizează pe Wharton nu a dus la îngustarea universului tematic din operele sale, deoarece sunt explorate două teme complementare importante: înfrângerea eului la personaje precum Ethan Frome, Lily Bart, Anna Leath sau Ralph Marvell prin asocierea cu caractere mai puternice (Zeena Frome, Undine Spragg sau George Darrow) și încercarea de definire și delimitare a responsabilității individuale în urma căreia personajele își pot stabili doza de libertate fără a amenința structura socială din care fac parte. Practic, aici se află sursa conflictelor morale și sociale ale protagoniștilor lui Wharton. O afirmație a lui Francis Bacon pe care o regăsim în The Fruit of the Tree pare, în lumina destinelor acestor personaje, o simplă utopie. Poate că ”la vraie morale se moque de la morale” (adevărata moralitate ridiculizează moralitatea convențională), dar eroii whartonieni nu se pot desprinde de contextul social în care se află decât prin capitularea completă (cum este cazul lui Lily Bart și Ethan Frome).

Așa cum afirmam mai sus, în ultimele decenii s-a produs o diversificare semnificativă a perspectivelor de abordare a operelor lui Wharton, fapt care a readus în discuție statutul acesteia în istoria literaturii americane. Vorbim aici de abordări feministe și, în general, de o preocupare pentru tot ce este dincolo de scriitorul de moravuri.

Înființarea, în decembrie 1983, a “Edith Wharton Society” a contribuit, de asemenea, la păstrarea vie a memoriei lui Edith Wharton prin conferințele anuale, publicarea revistei The Edith Wharton Review (disponibilă on-line) și actualizarea permanentă a bazei de date cu resurse bibliografice în domeniu. Până în prezent, aceasta reprezintă cea mai importantă sursă de informații privind viața, opera și receptarea critică a operelor lui Wharton.

Scrierile lui Edith Wharton au fost de cele mai multe ori criticate prin prisma similitudinilor tematice și, în general, cu stilul lui Henry James. Deși o asemenea asociere subliniază calitatea operelor lui Wharton, care a fost de altfel validată și de publicul cititor, s-a produs totodată o intrare într-un con de umbră a acestor scrieri, în special în România.

Prin complexitatea operei sale, validată inclusiv prin apariția adaptărilor cinematografice care au avut la bază romanele sale, Edith Wharton merită să fie redescoperită ca un scriitor de valoare, în special pe tărâm românesc.

 

 

*Această lucrare a fost publicata cu sprijinul financiar al proiectului „Sistem integrat de îmbunătățire a calității cercetării doctorale și postdoctorale din România și de promovare a rolului științei în societate”, POSDRU/159/1.5/S/133652, finanțat prin Fondul Social European, Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.

Ultima modificare în Vineri, 04 Decembrie 2015 22:00
sus