gototopgototop
Miercuri, 09 Februarie 2011 23:05

Facultatea - vise, maturizare, speranţe

Scris de  Catalin Paul Bondar
Evaluează
(4 voturi)

 

După ce am dat B.A.C.-ul m-am hotărât cu greu la ce facultate să dau mai departe. Pe atunci nu prea ştiam ce înseamnă facultatea şi studenţia, dar îmi construiam planuri îndrăzneţe şi visuri curajoase.

 

Vise

Facultatea şi viaţa de student m-au dezamăgit atât de mult încât nici nu mai ştiu ce îmi imaginam în urmă cu trei ani, înainte să devin student.Pentru mine, ca şi pentru majoritatea studenţilor cred, facultatea a reprezentat o maturizare bruscă, forţată. Credeam că facultatea o să mă înveţe cum să-mi îndeplinesc visele inocente de copil, că o să devin ceea ce-mi doream să fiu şi că până la fericire nu o să mai fie decât un mic pas.

Maturizare

Dar bineînţeles că viaţa a râs pe înfundate de ideile mele utopice şi de visele mele copilăreşti. Nimic nu a fost cum mi-am imaginat. Nici profesorii, nici facultatea ca instituţie sau colegii.Am găsit în schimb un individualism şi o indiferenţă care aproape m-a doborât. Individualism şi indiferenţă există există în fiecare persoană într-o oarecare măsură, dar cred că facultatea are meritul să le înrădăcineze adânc în fiinţa umană.

Faptul că la fiecare facultate există studenţi cu bursă, studenţi la cu taxă şi la buget, nu face decât să stârnească o competiţie nebună între studenţi. Şi ce înseamnă această competiţie nebună dacă nu invidie şi duşmănie?

Dacă înainte de sesiune nu ai făcut rost de suportul de curs, cu greu vei găsi un coleg binevoitor, dornic să te ajute. Şi asta pentru că respectivul coleg se va gândi că tu s-ar putea să-i sufli locul de la buget.Iar sesiunea reprezintă cronica sau rezumatul vieţii studenţeşti. Am observat că studenţii şi-au deprins obiceiul de a sosi chiar şi cu o oră sau două înainte în sala de examen pentru a-şi asigura un loc în ultimele bănci.

Şi ce se întâmplă în timpul sesiunii în ultimele bănci? Hands-free, telefoane compatibile pdf sau Office şi fiţuici format mic. Cam asta. În cazul în care te-ai dus nepregătit la examen şi nu ai nici resurse inspiraţionale să nu te aştepţi ca ceilalţi să îţi şoptească. Pentru că sesiunea nu a ajuns să fie decât o goană dementă după o notă cât mai mare.De fiecare dată după examenele din sesiune rămân cu un gust amar pentru că studenţia ar fi putut însemna cu totul altceva.

Ce fac profesorii şi cum reacţionează ei faţă de această problemă? Prin indiferenţă şi superioritate. Nu fac nimic altceva decât să-şi vadă de cariera, publicaţiile şi intrigile personale. Aş dori să văd un profesor universitar apropiat de studenţi sau care chiar e dispus sa-şi ajute ucenicii şi personal cred că acest lucru e posibil.

Cam cu aceste sentimente am rămas după trei ani de facultate. Cred că e pueril să caut vinovaţi pentru deziluzia numită facultate, dar sunt aşa de dornic să văd că măcar generaţiile viitoare vor avea parte de o schimbare. Şi aici nu mă refer neapărat la o schimbare a sistemului de învăţământ (şi aşa am avut prea multe) ci mai degrabă de schimbarea de mentalitate de care avem nevoie.

Speranţe

Acum, că mă văd trecut prin toate acestea, nu-mi rămâne decât să scutur praful, să zâmbesc şi să continui. Autocompătimirea şi renunţarea nu mi se par a fi soluţii. Dacă am trecut prin toate astea şi nu facem nimic, atunci degeaba am trecut.

 Eu ştiu că nimic nu-i pierdut şi că de fapt totul e abia la început. Acest sentiment îl am mai ales când trec pe lângă B.C.U. şi văd studenţi învâţând ce nu se lasă bătuţi de mentalităţi şi sisteme.

 Deci, să nu dăm vina pe ceilalţi pentru situaţia în care ne aflăm şi chiar dacă sună siropos şi am auzit-o de atâtea ori, să încercăm să schimbăm ceva.

Ultima modificare în Miercuri, 09 Februarie 2011 23:50
Mai multe articole din această categorie: « Charles Bukowsky Vs Minimal Iașul, încotro? »
Login to post comments
sus

Abonati-va la fluxul RSS Abonati-va la newsletter!In curand!!!Urmareste-ne pe Facebook!Urmareste-ne pe YouTubeUrmareste-ne pe Twitter!

 
ziare